Cand eram micuta nu prea ma gandeam la ce mi-ar placea sa fiu cand am sa cresc mare, sau ce activitate mi-ar placea sa intreprind, sau cel putin nu imi aduc aminte sa fi avut aceasta necesitate de a denumi exact tipul de job pe care as vrea sa il practic. Departe de mine gandul asta. 😀 Sincer nu m-am gandit niciodata ca mi-ar placea sa lucrez intr-un anumit loc, insusi conceptul de a lucra undeva anume nu facea parte din raza mea de actiune…in schimb parea interesant sa am ceva banuti ca sa imi pot cumpara ceva guma de mestecat extra si mancare pentru cateii din parc. 😀 Cam asta era parerea mea despre valoarea banilor. Nu eram deloc atenta la ce job-uri aveau parintii mei si nu mi-am imaginat ca o sa am si eu aceaiasi soarta de a merge la serviciu cand “o sa parasesc cuibul”. Oricum ei nu pareau sa aiba prea mari probleme cu serviciul, poate erau putin obositi dar nimic tragic sau de speriat. Din aceasta cauza nu m-a speriat niciodata ideea de a merge la serviciu. Adica na, toul parea foarte simplu: mergi cateva ore la serviciu si vii si cu ceva banuti inapoi…parea chiar ceva promitator, adica era chiar mai bine decat la scoala sau la gradinita. Pe deasupra ei nu aveau nici teme de facut. Asta da noroc! 😀

Scooter in park

Mi-l amintesc totusi pe tatal meu spunandu-mi la un moment dat: “ Bai fata, bucura-te de copilarie ca o sa iti para rau mai tarziu, dormi dupa-amiaza ca o sa vezi ca nu o sa mai poti face asta!”

…prostii! Stiam eu mai bine!

Intr-un final am realizat despre ce vorbea si cata dreptate avea cand imi spunea sa ma bucur de copilarie! Chiar daca in anii 90 job-urile erau mult mai putin stresante decat cele din zilele noastre, se pare ca totusi oamenii nu erau cu adevarat fericiti mergand la slujba…si astazi inteleg de ce.

Specia umana nu este creata sa execute sarcini timp de 8,9,10 ore pe zi! Asta este un fapt si nu trebuie sa fii un geniu ca sa realizezi asta. Trebuie doar sa ne uitam in jurul nostru si sa realizam cat de nefericiti sunt oamenii si cum numara zilele pana la weekend, de parca s-ar afla intr-o inchisoare de luni pana vineri. Vi se pare normal? Mie nu mi se pare normal deloc.

Chiar insasi ideea de a avea un serviciu permanent nu pare a fi o solutie fericita pe termen lung. Pentru ca nu conteaza cati bani castigi sau ce functii si titluri ai, daca nu iti place ce faci zi de zi, totul este in zadar. Nu poti obtine fericirea sau macar pacea facand ceva ce nu iti place 8-9 ore pe zi. Mai mult decat atat, activitatile care nu iti fac placere si pe care trebuie sa le faci in mod repetat te fac nefericit, frustrat, disperat si trist, pentru ca nu asta este viata pe care ti-ai imaginat-o atunci cand erai copil. Nu cunosc nici un copil care sa viseze sa lucreze 8 ore pe zi intr-un birou, chiar nu cunosc. Daca vedeti voi unul sa mi-l aratati si mie.

Sun in your hands

Practic, care sunt cele mai importante motive pentru care o slujba cu program 9-17 este in detrimentul umanitatii?

Acestea sunt TOP motive (pentru mine), ele fiind mult mai multe:

  • Un job de la 9-17 iti ocupa aproape toata ziua si ramai la sfarsitul zilei pur si simplu epuizat si deprimat ca nu mai ai timp nici sa respiri cand ajungi acasa. Tot ce vrei este sa zaci amarat intr-un fotoliu si sa….zaci, si atat.
  • Nu esti deloc motivat sa faci ceva productiv la job, pentru ca nici unui om nu ii place sa fie implicat in activitati care nu ii sunt pe plac pe o perioada asa mare de timp, mai ales daca acele activitati nu ii aduc nici un pic de satisfactie, cel putin nu pe termen lung.
  • Majoritatea slujbelor cu un astfel de program sunt slujbe de birou. Acest lucru este un cosmar pentru trupurile noastre. Stam toata ziua cu fundul pe scaun si nu prea ne miscam ore in sir. Asa ne asiguram ca o sa devenim intepeniti si lipsiti de vitalitate…SIGUR.
  • Daca suntem nemultumiti si nefericiti o perioada asa lunga din zi, pai ce putem sa facem noi pentru ceilalti, pentru oamenii din viata noastra? In nici un caz nu ii putem face fericiti.
  • In general in birourile unde oamenii sunt ciufuti, relatiile dintre colegi nu sunt nici ele prea bune si de obicei ajungi sa iti petreci ore intregi cu oameni cu care in alte circumstante nu ai simtii nevoia sa schimbi 2 vorbe. Daca esti norocos o sa gasesti 1,2,3 colegi care o sa te respecte si tu o sa ii respecti pe ei iar relatia voastra va fi una de normalitate….dar se intampla rar.
  • Dupa o lunga zi de munca ajungi acasa “rupt in freza” si esti prea obosit sa mai faci altceva. Chiar si activitatile tale favorite devin foarte greu de facut datorita oboselii accumulate.
  • Un serviciu de genul asta poate sa iti ruineze relatia cu partenerul de viata. Petreci mai mult timp la job decat cu el/ea. Nu prea este ok…
  • Daca ai copii si vrei sa iti petreci timpul cu ei dupa orele de program, e putin complicat, ei sunt veseli, tu nu prea, ei au energie, tu de abia te mai tii pe picioare…intelegi unde bat?
  • Daca ai si norocul sa lucrezi intr-o cladire fara prea multa aerisire, toata ziulica, lasa-ma sa iti spun ca e cam nasol. Lipsa de oxigen si aer proaspat este o catastrofa pentru sanatatea noastra. Pana la urma toti depindem de aerul curat ca sa fim sanatosi si sa ne simtim bine.
  • Viata pare concentrata intr-un singur cerc: job-somn-job-somn si uneori suna a curata sclavie, ca sa fiu sincera, mai ales daca lucrezi pentru marile corporatii. Exista si exceptii desigur.
  • Nu poti spune ca esti o persoana libera daca ai un astfel de job si uneori simti ca parca esti blocat intr-un film prost, blocat cu rate, cu ipoteci, etc.
  • Si in final…nu pare a fi ceva firesc pentru nimeni sa petreaca atata timp lucrand pentru indeplinirea viselor altor persoane. Stiu ca suna dur…dar este purul adevar si stiu ca asta simtim majoritatea dintre noi in adancul sufletului.

Girl on beach

As putea sa continui o vesnicie cu motivele pentru care nu este o idee buna sa ai un job cu un astfel de program, dar am vrut doar sa le mentionez pe cele pe care eu le consider esentiale pentru a reusi sa ridicam putin capul din pamant si sa realizam ca realitatea poate fi si altfel. NU este normal sa traim asa! NU cred ca D-zeu sau Universul, sau cine ne-a creat a intentionat pentru noi sa traim o viata atat de limitata prin prisma unui serviciu care nu ne place. Nu cred ca viata este despre frustrare si regrete, cel putin asta este parerea mea.

Cred in schimb, ca suntem creati sa descoperim si sa facem ceea ce ne face placere si sa facem ceea ce iubim. Doar in felul aceasta putem sa ne simtim liberi si apoi putem sa perecem si 12 ore pe zi facand ceea ce ne place, pentru ca nu o sa mai resimtim oboseala, stresul si frustrarea. Facand ceea ce ne place o sa devenim mai fericiti si mai ancorati in realitate si o sa putem atrage catre noi abundenta, de 1000 de ori mai usor decat daca ne simtim ca la inchisoare.

Sigur, exista oameni care au un astfel de program si totusi iubesc ceea ce fac si se descurca extraordinar in cariera lor, dar credeti-ma cand va spun ca pana si ei ar prefera un program mai bland care sa se integreze in viata lor persoanala mai bine si mai frumos. Cunosc oameni care fac ceea ce le place si sunt foarte fericiti pentru ca nu fac activitati care sunt impotriva propriilor lor credinte si sisteme de valori. Fac ce le place…si castiga si banuti buni. 😀 Pe mine acesti oameni ma motiveaza teribil. Acesti oameni nu fac parte din povesti, ei sunt reali, exista printre noi.

Singura soluitie pe care o avem la dispozitie este sa cautam in interiorul nostru si sa descoperim ce anume ne facem sa vibram, ce anume ne face fericiti, ce activitate am putea sa facem astfel incat sa ne respectam pe noi insine si sa ne facem cadou cea mai frumoasa viata posibila? Dupa ce gasim ce anume ne-ar placea sa facem…pai sa facem si usor usor o sa vina si fericirea si satisfactia personala si de ce nu si satisfactia materiala…si putem sa abandonam paradigma 9-17. 😀

Vreau sa fiu sigura ca stiti ca nu sunteti singuri, suntem multi cei care ne simtim prinsi de maini, cel putin in aceast moment! Insa este important sa realizam ca nu asta este normalitatea!

Toti simtim la fel, nu esti tu mai ciudat sau mai lenes decat altii. Asta ti se spune tocmai pentru a te bloca si a iti opri cautarile catre scopul tau pe aceast pamant. Sa nu crezi ca vei fi nevoit sa lucrezi la un astfel de job toata viata ta. Astea sunt povesti. Intotdeauna avem solutii. Eu am incredere ca o sa reusim cu totii sa ne gasim menirea in viata si ca o sa fim capabili sa ne servim pe noi si pe cei din jurul nostru in slujbe care sa ne faca placere si pe care sa le facem din placere. Asa o sa devenim maestri ai bucuriei si ai abundentei! 😀

6 thoughts on “Motivele pentru care job-ul cu program 9:00-17:00 este in detrimentul umanitatii

    • duminică, 8 ianuarie 2017 la 18:19
      Legătură permanentă

      Buna Mara!

      Am avut ocazia sa lucrez si 8-23…si a fost groaznic. 🙂
      …insa am avut norocul sa intalnesc oameni care iubesc ceea ce fac si nu conteaza cate ore trebuie sa lucreze. Ei sunt adevaratii fericiti.
      Cine stie ..poate intr-o zi o sa putem toti sa facem ceea ce ne dorim.
      🙂

      Răspunde
  • duminică, 8 ianuarie 2017 la 16:33
    Legătură permanentă

    I am extremely grateful to finally have a job where I can sit down (city bus driver)…my knees are so happy–and quit hurting!
    I’ve held all kinds of crappy heavy-labor jobs, weird shifts, split shifts, on my feet for 45+ years now, indoors, outdoors in swirling snow….you name it, if it was legal and paid money, I did it.
    I’ve hardly had more than one outfit of pretty, soft clothes at one time, because I didn’t have a whole lot of leisure time indoors in a controlled environment. At the same time, I’ve had to deal with the men who think, since I’m a woman in a non-traditional job—-I must be there looking for a man; right? (and all the bad/dangerous behaviors that I’ve had to fend off because of that mindset.)
    I’ve been working my ass off at sea
    (U.S. Navy and a cruise ship as a civilian) and have dealt with severely damaged human beings; both sliced up and bleeding copiously or badly burned…and they’re looking at you, pleading to make the pain go away. The injured little kids are the worst-they don’t understand.
    My points are these:
    •There are many people who would LOVE to have a job as stable as a 9-5 job, indoors out of the vagaries of weather, and with a place to sit down.
    •These are LUXURIES.
    •By the way:
    You said: “Even though in the 90’s the jobs were less stressful than today…”
    (!!) No, dear, there is a broad spectrum of jobs out there, in any given decade, that are/are not stressful…but methinks you haven’t the years in the workforce, OR a true understanding of what “work” really is.
    *snorts in frustration*
    •Oh, and I don’t know if English is your second language or not (possibly, but that’s okay) but next time you offer up an opinion/article, could you PLEASE have someone do a spelling and grammar check before you publish it? It was rather painful to read.
    Thank You.

    Răspunde
    • duminică, 8 ianuarie 2017 la 18:21
      Legătură permanentă

      Thx Cale for your comment on this article.
      You are right, English is not my native language, but I do my best to make myself understood by others….I am sorry that you had a hard time reading it.
      I respect your opinion …and I want you to know that even though I am young (29) I have worked since I was 18 years old….hard jobs and also “comfort jobs” and my conclusion remains: if you don’t like what you do, any job becomes miserable long term. On the other hand, I am glad that you finally found a job that you love!
      Have a great day!

      Răspunde
  • duminică, 12 februarie 2017 la 16:37
    Legătură permanentă

    Sunt perfect de-acord cu ceea ce scri tu aici, insa nu stiu cat de multi suntem cei care gandim asa. Eu lucrez de la 9 la 17. Pe colegii mei ii gasesc la birou cand ajung, iar cand plec ii las acolo. Aproape ca ma simt prost cand eu plec acasa. Unul dintre colegi e fiul patronului si nu-mi vine sa cred ca oamenii astia stau atat de mult la birou si asta li se pare ca e normalitatea.
    Da, nu stiu ce solutii avem, cine stie?

    Răspunde
    • duminică, 12 februarie 2017 la 16:47
      Legătură permanentă

      Si eu lucrez de dimineata si pana la 17.00….si iti inteleg perfect gandurile si emotiile vis a vis de acest subiect…insa am incredere ca impreuna ( noi toti) vom gasi solutii potrivite…altfel…nu vad prea bine viitorul rasei umane. Ideea principala, cred eu, este sa reusim sa facem ce ne place…si apoi timpul petrecut la lucru se va transforma in vacanta zilnica. Eu am incredere ca asta se va intampla cat de curand.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.